rugaciune

…părinte cu tâmplele albe,
ascunde-mi paşii de urletul lupilor,
de plânsetul vântului şi de privirea soarelui…
mă poartă, rogu-te, departe de poteca vieţii mele
şi lasă-mă să-mi port în spate crucea
până când
zborul meu din coardă
se va prăbuşi în abisurile tale – şi
ia-mi părinte ciolanele ostenite
şi aşază-le ca pat pe care maica,
cea plină de iubire, pădure,
să îşi doarmă visul de durere când securea taie-n trunchiul verde…
O! iartă-i că nu te ascultă! …
O! iartă-i că nu ştiu a te iubi…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s