# 1

Imi cer scuze ca nu postez mai des, posturi mai lungi si povesti adevarate si cand postez fac asta cu greseli de ortografie si nu numai (din pricina oboselii, sper eu si a telefonului) – posturile cu ce am facut pana acum s-au rezumat doar la un mini-jurnal, cu lucruri elementare, cu ceea ce am batut la picior – pentru ca pana la urma acesta este lucrul pentru care am pornit pe aceasta poteca, in acest pelerinaj. Am simtit cu adevarat cat de greu este sa pornesti pe drumuri si sa dormi unde poti, sa fii atent la apa, la lucrurile din jur – insa, asa greu fiind, a trebuit tot timpul, sau macar marea majoritate a lui, sa fiu prezent acolo – in acel moment, fara sa ma gandesc la alte lucruri – este intradevar o cunoastere a sinelui, si asta pot spune cu mana pe inima, dupa doar o zecime din traseul propus. Aceasta prima parte, Macinul, m-a ajutat sa ma calibrez – ce echipament imi trebuie, care e strictul necesar, ce pot scoate din rucsacul meu foarte greu, care imi sunt limitele, dar totodata, Macinul m-a ajutat sa incep, ar fi fost foarte greu sa pornesc direct de la bulgari, intr-o tara straina (eu cel care nu a iesit niciodata din tara lui, unde nu cunosc limba si obiceiurile); e greu fara antrenament, iar Macinul a fost unul atat pentru psihic cat si pentru fizic…

Acum voi pune pauza pelerinajului si il voi relua intr-o saptamana in sens invers, de la bulgari, de la Kaliakra, pana la Macin – pentru ca acasa e in Macin, intr-o oarecare masura – pana atunci voi merge in Ceahlau, un alt munte cu povesti frumoase si oameni minunati.

Ma voi odihni si ma oblig sa va spun povesti despre ce am patimit in Macin: cum Dobrogea nu iarta nimic, cum apa e mai scumpa ca aurul, cum misuna animalele si insectele in Macin, legende despre izvoare si munti; sunt multe, iar timpul e scurt… singurul regret e ca nu am fotografii multe, am doar cuvinte – nu sunt un om al pozelor, consider ca daca cineva vrea sa vada ceva asemanator cu ceea ce vad eu trebuie sa fie acolo sau sa incerce un pelerinaj asemeni celui pe care l-am inceput; Totusi pe viitor sper sa am mai mult timp si de fotografii – de aratat la nepoti.

Pana la povesti: cer senin si oameni insoriti!

T.

Anunțuri

4 gânduri despre „# 1

  1. Radu spune:

    Sa inteleg ca asta a fost doar inceputul ….. un soi de run test?

  2. amurgdesuflet spune:

    sunt abia primele 3 zile din ceea ce ma astept sa fie 20+

  3. Radu spune:

    Bine ai revenit. Pe când Ceahlăul? Pe unde? Cu ce? Însoțitori? Grup deschis?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s