Drumul incepe cu un pas

Stiu ca titlul suna a cliseu, insa asta este adevarul – imi era teama si totodata eram atat de incantat de noul inceput incat nu puteam sa ma mai odihnesc cum trebuie noaptea; cel putin ultima noapte a fost crunta, nu doar pentru ca am urmarit meciul din seara aceea ci si datorita gandurilor care ma macinau. Oricum, drumul meu de cateva sute de mii de pasi a inceput cu unul singur, dar pana acolo a fost o intreaga cascada de lucruri, de persoane pe care le-am vazut inainte de, sper eu, schimbarea mea in bine…

Acum stau in spatele unui calculator si ma gandesc iar la ceea ce ma asteapta de miercurea viitoare si pana atunci astern pe hartie ganduri adunate din pelerinajul meu prin Macin.

Primul pas este cel mai greu, insa de data asta nu eram singur si am pornit la drum cu amica mea M., iar norocul ne-a suras si mai mult cand un alt prieten, S., s-a oferit sa ne duca cu masina pana in oraselul Macin; tot datorita lui am aflat legenda Izvorului de Leac, din Culmea Pricopanului, caruia nu i-am facut nicio fotografie, sandramaua facuta acolo, pe locul izvorului, este mult prea chicioasa pentru a va zgaria retina – romanul nostru este prea narod sa inteleaga ca muntele si termopanul nu se potrivesc. Legenda am aflat-o de la domnul D., din Macin – foarte buna gazda si o fire foarte deschisa; dumnealui ne-a prezentat Crama Dobrogeana…

Interiorul Cramei – o colectie foarte colorata de sticle de diverse forme – totul cu gust (evident de vin)

… cu o gradinita foarte frumoasa…

Gradina Cramei – verde de Macin

…si mese primitoare, mari, de 12 coti – asa cum sunt cele care ma vor astepta sa ma intorc acasa;

Totul are un aer invechit, dar de un vechi perpetuu

Aici am vazut si Crama lui Terente – iar despre el am sa vorbesc intr-un post ulterior, sper sa nu uit – si, da fetelor, este acel Terente…

Intr-un final, dupa o carafa de vin si sunca de Maramures, dupa legenda izvorului si dupa vizita la Crame – a trebuit sa o luam din loc; cer este ca am aflat de un nou nume de vin – din locuri apropiate mie, zona Muntilor Macin – vinul se numeste Pelegrin:

Un vin cu un nume pe gustul meu – al pelerinului
Preluare imagine:
http://vinul.ro/wp-content/uploads/2011/08/alcovin-macin-485×365.jpg

– inca nu l-am incercat, dar cu prima ocazie promit ca nu ma voi da in laturi – merlotul imi face cu ochiul;

Intr-un final a trebuit sa incalecam, sau mai bine zis sa fim incalecati de rucsaci si sa pornim la drum

Primul pas – spre alte zari si spre mine ca intreg

… cu cantec inainte:

merg pe lungi carari, desi nimeni nu ma-ndeamna

dar muntele-i aproape si ma cheama

Primul pas a fost cel mai greu – acum urmeaza prima zi singur; cel mai frica mi-e de mine insumi – cine stie ce voi gasi sub crusta de deasupra – pana atunci:

cer senin si oameni insoriti!

T.

Anunțuri

Un gând despre „Drumul incepe cu un pas

  1. grim spune:

    vei gasi mare parte din ceea ce respecta oamenii la tine, paote mai mult…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s