Si, totusi, inca mai exista oameni buni

Inca mai exista oameni buni in lumea asta si mai ales inca mai sunt oameni care pastreaza o forma a legii opetiei: acel obicei care vine din negura timpului – un obicei care cere sa ajuti orice drumet, indiferent de felul cum arata, de locul de unde vine sau unde se duce. E un obicei stravechi destinat calatorului, pelerinului, mesagerului – iar eu sunt un calator; Traditia cerea ca omul – care ajungea intr-un loc chiar si noaptea – sa fie pus la masa, adapat si sa i se ofere un loc de dormit, iar abia apoi, a doua zi, sa fie intrebat cine e si incotro se duce – traditia se mai schimba, iar noi, romanii, un popor blajin si cumsecade, am fost cotropiti in inima de rautatea si nelinistea occidentala, dar, totusi, inca mai exista oameni buni..

Asa ca, in momentul cand am ajuns la punctul de plecare, am fost ospatati cu vin rece, sa prindem puteri pentru drumul prin soare, in Cerna am primit binecuvantarea pentru drumul spiritual si fizic pe care-l urmez, de la o doamna de la un magazin – cea care m-a invatat ca exista o planta, care se numeste scumpie in zona aceea, cu tulpina lemnoasa si inflorescenta alba, pufoasa,

Scumpie – planta medicinala
preluare foto: http://picasaweb.google.com/lh/photo/0DHujSEYOnREy-1xMa46rg

… a carei floare se foloseste pentru arsuri si tulpina pentru arsurile stomacale – calmant.

Tot in Cerna, chiar in momentul cand se implinea o zecime din drumul pe care il am de urmat, se vedea in capatul ulitei un magazin – iar noi, insetati, am fost foarte dezamagiti sa vedem ca este inchis – insa, din pura bunavointa, un domn in varsta ne-a redirectionat, pe noi, niste calatori, spre cel mai apropiat magazin; un cioban s-a tinut de noi sa nu ne manance cainii, ba mai mult si-a gonit oile de la locul de adapat, loc cu umbra, sa putem sa ne umplem noi sticla cu apa – doar pentru ca am venit, prafuiti, dinspre paduri, dinspre nicaieri.

Totusi cea mai frumoasa imagine pe care o am este a unei babute(si nu o spun cu rautate-cuvantul este atat de rau pe cat ii aplic eu sens), o femeie in varsta, o imagine tipic romaneasca a batranei, a bunicii, cu batic si 3 randuri de fuste, chiar si in miez de vara – care ne-a observat ca am venit din camp, insetati, prafuiti, ne-a privit blajin cum ne-am dus repede-repede la prima fantana cu apa rece care ne-a iesit in cale, cu gand sa ne astamparam arsita – desi poate era contrariata de motivul plimbarii noastre si chiar de aspectul nostru – si a venit, pe cat de repede putea ea, sa ne aduca o canuta sa putem bea din galeata fantanii; Nu era nevoie, eram echipati corespunzator, dar faptul ca a iesit de la umbra si a venit sa ofere noua, unor trecatori insetati, o cana, sa putem sa ne astamperam setea mai usor, ma face sa cred ca totusi mai exista oameni buni.

Nu cred ca voi uita asa curand imaginea batranei, cu mana dreapta tinand cana rosie de plastic, si cu stanga aujutandu-se sa scoata capul de dupa gard – asa raman oamenii nemuritori in memoria necunoscutilor…

Noi am gasit oameni asa ca va urez si voua in continuare:

cer senin si oameni insoriti!

T.

Sunt o umbra calatoare…

Anunțuri

3 gânduri despre „Si, totusi, inca mai exista oameni buni

  1. Laurra spune:

    Mai exista oameni buni, trebuie sa dai de ei si sa-i cunosti.

  2. Bodringa spune:

    Sa ai noroc de lipoveni vorbareti:) ai ce invata de la oameni ca ei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s