Ziua 6 – tot in Bulgaria

De la Balgarevo la Kamen Bryag,

apoi la Tyulenovo, pe langa Farul de la Shabla

si intr-un final la Shabla Camping.

tot pe drum…

A fost una dintre cele mai grele zile; de ce? Simplu: deja incepuse sa imi fie dor sa vorbesc cu cineva, in orice limba, pentru ca soarele ma ardea foarte tare, pentru ca drumul a fost foarte lung – pentru ca erau multe de vazut, etc. Totusi, nu doar astea m-au facut sa consider aceasta zi una dintre cele mai grele, ci proasta inspiratie sa merg in sandale, in loc de bocanci – fapt ce a cauzat ulterior un pic incident numit piciorul buclucas, din cauza caruia am pierdut cateva zile si am ratat astfel: manastirea Celic Dere, crama Murfatlar, gura Dobrogei, etc.

Dimineata a inceput in zori, mai ales ca am adormit ca un prunc dupa prima zi de mers, in care am depasit 20 de km – am facut un dus la camping, cu apa calda – a fost ultimul cu apa calda pentru urmatoarele 3 saptamani, desi am mai stat prin campinguri sau pe la manastiri; La ora 8 eram cu rucsacul strans – am salutat gazdele care au fost foarte atente cu singurul musteriu din camping si am pornit la drum.

Drumul e lung, oamenii din masini incetinesc sa-mi faca fotografii, sau sa ma filmeze – altii ma saluta, desi nu ma cunosc, iar eu sunt fermecat de faptul ca acesti oameni, frati intr-o oarecare masura cu romanii, crestin-ortodocsi, nu au acea prost-conceputa si indoctrinata nevoie de fala in biserica: biserica e un loc de rugaciune, mic, intim – atat cat e nevoie pentru a intermedia relatia cu Dumnezeu…

o biserica, o casa a lui Dumnezeu, iar nu un palat, ca in satele romanesti

Un sat pe care as fi vrut sa-l vizitez, dar prin care doar am trecut din pricina caldurii si a piciorului care incepuse sa ma doara, este Kamen Bryag – unde se zvoneste ca primarul de acolo, o doamna, este foarte pornita sa transforme toata zoana de nord a Bulgariei in rezervatie naturala, pentru a nu se intampla si aici ce s-a intamplat in Romania, in Vama Veche si 2 Mai – altii invata din greselile noastre, iar noi ne dam inainte cu capul de pereti…

Intr-un final am ajuns si la stancile unde doritorii de senzatii tari, dar care stiu sa inoate bine, se catara pe stanci si sar in marea cea mare; la Tyulenova – insa ce e de retinut ca am ajuns acolo pentru ca o masina a oprit sa ma intrebe de sanatate si de ce nu fac semn sa ma ia cu auto-stopul; am urcam desi mai aveam in jur de 1 km pana la sat, iar ei m-au dus aici

Tyulenovo – un loc extraordinar de frumos – fotografiile nu pot dovedi asta

Tyulenovo – podul de piatra

… m-au invitat, pentru ca pentru prima data am putut sa vorbesc cu cineva intr-o engleza coerenta, sa stau cu ei peste noapte, insa am preferat sa imi termin traseul pentru acea seara… fapt care il regret intr-o oarecare masura. Poate data viitoare!

un pic infricosator – pentru cineva caruia ii e teama de inaltime si de apa

Blagodaria – cei ce mi-au aratat aceste locuri

Drumul meu era abia la jumatate si am intrat in modul mars-fortat…

Drum lung – seamana putin cu Death Valley din America

… am trecut printr-un sat parasit – oricum la pranz majoritatea satelor din orice zona a Dobrorgei, bulgareasca sau romaneasca, par parasite – lumea se ascunde de soarele orbitor si neprietenos; doar un nebun mergea prin soare cu un batic alb pe cap – asemeni arabilor, lucru care m-a costat mai dupa-masa o legitimare din partea politistilor din zona. Nu erau convinsi ca sunt roman, chiar cu buletinul in fata, cu ochelarii dati jos si cu baticul scos de pe cap – singurele cuvinte care le intelegeam erau: turc-turc – ca mai apoi, la cateva zile dupa ce am iesit in Bulgaria sa aflu ca au fost cateva atentate facute de musulmani…

In alta ordine de idei, intr-un final am ajuns la farul de la Shabla – care pe internet arata fenomenal, dar in realitate este un trofeu al vechiului sistem – o idee in paragina.

Farul de la Shabla

Ce m-a izbit cel mai mult a fost situarea lui intr-un cartier asemanator cu acelea din tarile lumii a treia, a patra sau a cincea – multe baraci din tabla, carton si lemn, haotic construite – ce iarna sunt batute bine de valuri… insa nu am fotografie sa va arat si voua.

Cea mai periculoasa intamplare din tot pelerinajul asta – tot in Bulgaria mi s-a intamplat – fugind de soare, m-am asezat intr-un loc umbros, totusi nu eram singurul animal care cauta racoare. Mi-am asezat rucsacul jos si am vrut sa ma asez pe pamant, cu fundul exact pe o vipera. Noroc ca ea a fugit prima (probabil pentru ca mancasem fasole cu o zi inainte 😀 ) si am remarcat-o, caci altfel, cine stie daca mai ajungeam sa mai povestesc. Cu doua lucruri nu ma joc in Dobrogea: vipera cu corn si vaduva-neagra! Nu va mai spun ca apoi am stat pe rucsac, vreo 2 minute sa ma odihnesc, minute ce au parut ore – si am luat-o din loc… iar la vreo 10 metri am mai vazut una, dar strivita de masini. (Inutil sa va spun ca in momentul acela nu imi ardea de poze :)) ).

De la far as fi vrut sa tin faleza si sa merg prin salbaticie – dar am ales, dupa isprava de ieri, cea cu Cheile Kaliakra, in care nu aveam voie sa ies de pe poteca sau sa pun cortul, am ales sa merg pe drum; ceea ce s-a dovedit a fi foarte bine, afland apoi, de la niste prieteni care au vizitat Bulgaria la cateva zile dupa mine, ca acolo era o… ghiciti ce?… o unitate militara, desigur. Totusi, acest lucru m-a costat scump, pentru ca nu mai aveam decat foarte putina apa, mersesem deja peste 20 de km, media pe care vroiam sa o ating, iar piciorul drept isi facea de cap si astfel, folosindu-l mai intens pe stangul riscam sa am doua picioare stricate si puteam sa pun punct pelerinajului. La intersectia spre Shabla camping am inceput sa fac auto-stopul, nu pentru ca vroiam ca sa urc intr-o masina, ci pentru ca nu stiu a citi chirilica si nu stiam daca este drumul bun; Nu mai spun ca ultimii 6-7 km i-am facut fara apa, cu dureri imense si cu rucsacul din ce in ce mai greu; Bine macar ca nu ploua!

La o alta intersectie am vrut sa intru in ceea ce parea un loc amenajat, poate chiar campingul pe care il cautam, dar un militar, santinela mi-a indicat drumul spre Shabla camping cu varful unui baston, insa nu am putut sa nu observ ca tocul armei de la sold era desfacut; oare chiar asa periculos paream de m-au legitimat si politistii si militarul acesta si-a desfacut tocul armei?! Dupa isprava asta am inceput sa compar literele chirilice, de pe tablite, cu cele latinesti – si am invatat o mica parte din alfabetul lor – cine stie cand le voi mai folosi! Plus ca nu mai aveam de gand sa gresesc campingul cu STOP – unitate militara… si as fi vrut sa invat cum se zice: Nu trage domn’ Semaca, sunt eu Lascarica! in bulgareste.

Marul care mi-a potolit setea

Va spuneam mai devreme ca nu mai aveam apa? Multumita unor copacei de pe marginea drumului am ajuns intreg in camping – un mar, acru si totodata atat de bun , niste corcoduse, vreo doua mure necoapte – au facut minuni moralului… Mutumesc Mama Natura Dobrogeana ca ai grija de drumetii tai!

Ultimul kilometru ce a parut ca nu se mai termina

Intr-un final am ajuns intr-un camping fenomenal: 5 leva de cort, cu dusuri cu apa calduta, cu wireless si multa umbra…

Camping Shabla

Oamenii putin reticenti la vazul meu si la explicatia ca vin de la Balgarevo pe jos si urmeaza sa merg pana la Vama Veche pe jos… dar totusi primitori. Iar apoi plaja… plaja… extraordinara, desi plina de pietre si scoici; o plaja neamenajata, salbatica, FRUMOASA… asa cum imi place mie – fara prea multi oameni.

Plaja de la Shabla – nu e pe gustul tuturor

Dupa atata drum – merit o Zagorca si un somn linistit!

Drum mai este… voi reveni sa termin povestile.

T.

Anunțuri

9 gânduri despre „Ziua 6 – tot in Bulgaria

  1. giani spune:

    imi place cum scrii, povestile tale curg lent si cu precizie, ai putea scrie un roman de calatorie, cand vei aduna mai multe drumuri…iar pozele completeaza discret si „coloreaza” firul epic…bravo!

    sa mergi la Celic Dere, e un loc cu o lumina si o energie fantastica; o sa pun poze, am fost acolo acum cativa ani, in tinerete 🙂

    o zi frumoasa !

    • amurgdesuflet spune:

      pana la un roman sa scriu o nuvela – proportional cu varsta; apoi peste zeci de ani si mii de povesti sa scriu ceva ce sa semene a roman…
      timp este – putere sa fie
      o zi faina si tie! cred ca intr-un final am pus o fata numelui 😛

  2. giani spune:

    🙂 asta e de bine sau de rau ?

  3. giani spune:

    facem cunostinta cand ne mai vedem (daca)…mi-ar face placere

  4. giani spune:

    cateva poze de la celic dere :http://drumurilenoastre.blogspot.ro/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s