Ziua 9 – M-am indragostit din nou de mare si nisip

Din moment ce piciorul mi-a cedat, am decis sa mai fac o pauza din mers; fiind din nou in Vama Veche, lucrul acesta era usor de facut – singur la mare, pe plaja – ai parte de atat de multa liniste. Spre deosebire de alte dati nu m-am incadrat cel mai bine in peisaj, eram venit la mare, nu in Vama (doar cei ce au mers cu adevarat in Vama Veche vor intelege diferenta). Nu a fost o zi pierduta, asa cum m-as fi asteptat, ci una de rememorare si de sedimentare a lucrurilor pe care le-am vazut sau le-am invatat in Bulgaria. Eram in tara mea si uneori ma injuram ca tin atat de mult la ea, cand vedeam diverse aspecte negative ale ei…

Vama Veche este nemaipomenita, ziceam, sa o vezi singur; am stat si m-am prajit la plaja – nu ca as fi foarte alb, dar eram bronzat cu bretele de rucsac sau maneci de tricou, intr-un degrade extraordinar de frumos. Incercati sa mergeti la mare si sa cititi Aventuri solitare de la d-l Paller – aceasta carte, alaturi de o bere rece, de monotonia marii si linistea Vamii – ziua, m-a impins la visare si autoanaliza.  Dar intr-un final a trebuit sa renunt la filosofare si a trebuit sa socializez – imi era atat de dor sa vorbesc cu cineva. Am socializat cu gazdele la care am pus cortul, cu bistriteni, bucuresteni care inclina spre acelasi sentiment ca mine: orasul mare iti mananca sufletul – dar tot aveam momente de singuratate intr-o mare de oameni – lucrul asta e mai rau decat daca ai fi singur cu adevarat.

Cand eram pustan mergeam in Vama, dar apoi am devenit scarbit de decaderea Vamii, dar anul acesta am regasit-o cum o stiam eu: libera, linistita si mai ales, fara prejudecati si inhibitii. A fost o surpriza placuta si asta m-a facut sa ma indragostesc din nou de mare si nisip, sa ma indragostesc din nou de Vama Veche. Dupa finalul Pelerinajului am revenit inca o data, vara asta, in Vama Veche, sa sarbatoresc la Folk You – dar despre acestea vom vorbi intr-un episod urmator (dupa cum spunea cel ce a pornit aceasta miscare FOLK).

A doua zi urma sa fie o zi de plecat din nou pe drumuri, chiar daca piciorul nu era gata refacut – era putin mai bine; insa Doamne-Doamne avea alte planuri, sa nu parasesc Vama fara amintiri placute – s-a gandit sa trimita o mica furtuna peste noi; daca in Galati plouase cu piatra si deci cortul meu nu ar fi avut nicio sansa, la mare a plouat foarte tare si a batut foarte tare vantul, insa doar atat – eu eram foarte bine in cortul care peste inca vreo 10 utilizari avea sa se rupa tot in acelasi camping.

Ce vreau sa imi aduc aminte din acel camping e ca un cuplu avea cortul langa mine – un cort de vara, care nu e cea mai buna protectie de vant si ploaie – cand s-a pornit furtuna, oamenii alergau care incotro, timpul nu mai avea rabdare cu ei, doar eu eram calm – cortul meu a vazut si mai rele de atat;  a venit cineva la mine sa ma roage daca pot sa ii imprumut capatul de cordelina pe care aveam rufele intinse la uscat (pe care le stransesem intre timp si, deci, nu aveam neaparata nevoie de cordelina). Am imprumutat-o cu gandul ca oricum fiind in Vama nu o voi mai vedea inapoi, cu inima impacata de pierdere – omul mi-a multumit si mi-a promis o bere (alta promisiune inutila in Vama). Cert e ca a doua zi dimineata, la rasarit, omul mi-a inapoiat cordelina, mi-a mai multumit frumos inca o data si mi-a dat bere cu supliment – doua – partea proasta era ca eu eram cu un rucsac imens in spate si un picior subred – asa ca una din beri am baut-o pe jumate si a trebuit sa o abandonez,  iar cealalta am donat-o unor specii de Vama de care nu sunt mandru ca exista, dar care stiam ca se vor bucura mai mult ca oricine de cadoul acela. A fost totusi foarte frumos sa vad oameni de cuvant – care ulterior m-au recunoscut cand am vizitat Vama din nou.

Sunt la finalul articolului si observ abia acum ca nu am inserat nicio fotografie – iar pentru a nu fi un articol sec, fara imagini – le inserez acum la final pe toate.

Vama dis-de-dimineata

Vama dis-de-dimineata – pescarus

Vama dis-de-dimineata – rasarit

 

La Totem

Cer senin si oameni insoriti!

Revin,

T.

PS: o melodie care se potriveste de minune sentimentului surprins de mine in vama…

Anunțuri

2 gânduri despre „Ziua 9 – M-am indragostit din nou de mare si nisip

  1. giani spune:

    fara cuvinte

  2. radu spune:

    au trecut ani multi de cand scarbit de vama am refuzat sa merg acolo pe o perioada mai lunga de o ora… anul acesta m-am lasat totusi convins si am mers pentru doua zile si o noapte…. nu regret si se pare ca nu sunt singurul. Am descoperit in vama si oameni … nu doar gloata de ratati care se pare ca e pe cale de disparitie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s