Ziua 11 – se duc norii

Dimineata este perfecta, o cafea la primus si prima dimineata fara calmante de ceva vreme… Totusi, sa fie si mai frumoasa dimineata am decis sa plec la plimbare spre Tulcea, dar intai sa imi beau cafeaua linistit si sa cant la fluier – doar, doar s-or apopia mai mult ciobanii de pe deal sa schimb si eu doua vorbe cu cineva. E frumos tare sa fluieresti de unul singur – asa cred ca au reusit ai nostri romani sa conceapa cantece de dor si jale precum doina si chiar unele balade – lucruri unice si irepetabile.

Se ridica parul pe mine de fiecare data cand ascult asa ceva – chiar daca nu e din Dobrogea – se potriveste aici:

S-au mai dus norii durerii asa ca maine cred ca pot sa merg cu adevarat zeci de kilometri si sa imi reintru in ritm, insa astazi imi voi cumpara provizii (in special am nevoie de mancare si sapun – era necesar, foarte necesar). Nu am lasat rucsacul unde am campat – imi era teama sa nu raman fara el – erau destul de multe stane prin preajma, asa ca am plecat, din nou, cu casa in spinare. Trenul de Tulcea este uluitor – insa orasul de la Dunare, si nu ma refer acum la Galatiul meu, este fenomenal…

Parc in Tulcea

Parc in Tulcea

Parc in Tulcea

Parc in Tulcea

Toata lumea este foarte atenta la turisti – sa se simta bine in orasul lor sa vina si altii si sa traiasca acel oras. Este cea mai buna atitudine pe care am intalnit-o pana acum – pana si cersetorii stiu sa ceara in 3 limbi straine. Placinta dobrogeana pe care am mancat-o la acelasi local in care ma duc sa mananc in Tulcea de ani de zile nu mai era la fel de gustoasa si satioasa – probabil si ingredientele sunt de criza acum. Singurul lucru de care am fost multumit a fost berea rece.

Ce m-a uimit cel mai mult este faptul ca eram in mod constant confundat cu un turist train – probabil pentru ca noi, romanii, nu avem inradacinata ideea de backpacking; suntem comozi si dorim all inclusive si bufet suedez – ca sa mancam ca porcii. Educatia turistica a noasta se face doar din perspectiva operatorului de turism, care orice ai face tot te fura cumva – felicitari romanilor ca au trait atat la portile Orientului si au pastrat doar ceea ce era frumos din partea aceea de lume.

La ghiseul de bilete de tren din Tulcea m-am apropiat sa imi cumpar bilet – am fost salutat cu hello si am raspuns in concordanta mai mult din reflex. Singurul cuvant spus ulterior a fost Tirgusor – doamna mi-a spus cat face – am dat 50 de ron si restul a venit putin mai putin decat trebuia – m-am dumirit eu repede de ce s-a intamplat asta – am fost confundat din nou cu un strain –  si i-am raspuns intr-o moldoveneasca apasata spusa printre dinti, incercand sa ocolesc cuvintele jignitoare… dar totusi am scapat ideea de operator hot. Facand un pic de taraboi mi s-a dat restul corect… insa intrebarea mea este – eu am dat o legitimatie de student sa mi se dea reducere, oare nu a realizat in mintea ei de om simplu, ca sunt totusi roman? Sau oare nu se uita CFRistii la ale noastre documente decat fugitiv, iar a noastra companie feroviara se duce pe apa sambetei din pricina ideii comunisto-gitanice de a fura macar putin?!

vestigii CFRinste

TulceaWOOD

TulceaWOOD

Oricum, trecand peste nelamuriri si necinstea ce o aduc unii turismului romanesc m-am imbarcat in tren – un tren foarte curat, cu multi oameni mai putin curati, dar totusi civilizati – se pare ca amalgamul de culturi din Dobrogea a produs o toleranta foarte mare in nordul acestei provincii – au invatat unii de la altii: romanii de la tigani (romul e o bautura) sa fure, turcii de la lipoveni sa fie lenesi, tatarii de la greci sa vanda… etc.

In compartimentul in care m-am oprit am stat de vorba, culmea, cu un galatean – iar acum am sa transcriu exact ce am scris in carnetelul meu dupa discutia cu dumnealui:

Domnul galatean din tren, care mi-a povestit cum arata orasul Galati pe vremea lui, cum era viata de marinar si cate s-au pierdut odata ce orasul a  devenit oras industrial, era un om cult, dar un pic – a mi se scuza expresia – senil – totusi seamna cu viitorul „eu”; un vantura-lume, un calator; lui i-a placut tangajul si marea, mie praful si pamantul – amandoi iubim Dobrogea, tara sfanta-a dacilor si a amalgamului celor 9 natii.

Vedere spre Lacul Babadag - la pod

Vedere spre Lacul Babadag – la pod

Am auzit in tren povesti despre Babadag – un oras in care se merita sa imi inchei calatoria pentru simplul fapt ca este un rai al tolerantei dintre oameni – un loc de unde ungurii si romanii din Ardeal si Tinutul Secuiesc au de invatat;

Intr-un final am debarcat iar in Tirgusor si am pornit spre manastirea Sfantului Casian, cu gandul sa campez langa manastire si eventual sa iau apa de la ei – pentru ca a mea era pe sfarsite. Piciorul mai durea, dar era tolerabil – iar apusul era fantastic – totusi nu mai vroiam sa mai innoptez intr-un loc necunoscut pentru inca o noapte, singur in camp.

Soarele se duce spre culcare

Soarele se duce spre culcare

De la gara a fost oarecum dificil sa ma orientez fara harta – insa am gasit niste tigani cumsecade care m-au indrumat, ba mi-au aratat si o scurtatura, pe care, cu rusine spun ca eram destul de sceptic sa o urmez – nestiind unde duce si daca oamenii aceea nu urmau sa vina dupa mine – dar am avut incredere in oameni si nu mi-a parut rau; cel putin nu azi.

Drumu-i lung - spre manastire

Drumu-i lung – spre manastire

praf

Manastirea Sf. Casian

Manastirea Sf. Casian

Aici, sub manastire, intr-o pestera a trait Sf. Casian – intr-un perete de stanca – intru incet, temator de tot ce e religios, de puterea supranaturala a sugestiei si a ideilor impamantenite in sufletul meu, totul este plin de mister, intunericul ma patrunde, lumina alburie a amurgului deseneaza culori inimaginabile – senzatia este unica: probabil asa se simteau primii pelerini cand ajungeau la destinatia lor.

Lacul Casian

Lacul Casian

Lacul Casian vazut din pestera

Icoana Sf. Casian

Icoana Sf. Casian din pestera

Manastirea - foisor

Manastirea – foisor

Apus la manastirea ECO

In aceasta seara m-am simtit cu adevarat un pelerin – am fost, efectiv, luat de pe drumuri si primit in manastire, fara sa cer, ba chiar mi s-a oferit si de mancare; un pat si de mancare, dar mancarea am refuzat-o politicos, pentru a nu mi se strica mancarea din rucsac – era pacat ca am carat-o pana acolo; am patit asemeni pelerinilor din credinta – si poate asemeni Sfantului Andrei – pe al carui drum sigur am mers in marea majoritate a pelerinajului meu.

Totusi, trebuie sa precizez ca nu mi s-au cerut bani, dar mi s-a cerut sa cumpar macar ceva sa ajut sa existe aceasta manastire – care practica in mod constant turismul duhovnic; iar daca nu ma credeti, uitati cat de bine sunt pusi la punct manastirile:

http://www.crestinortodox.ro/harta/

Si totusi nu toti crestinii sunt scutiti/neglijati la plata impozitelor, doar cei cu patrafir.

Destula carcoteala, din partea mea!

Am sa revin, sper ca nu as ade greu, cu finalul traseului…

Pana atunci, cer senin si oamnei insoriti!

T.

Anunțuri

7 gânduri despre „Ziua 11 – se duc norii

  1. Nicoleta B. spune:

    Superb Tiby!!!
    Cu adevarat superb!!!

  2. giani spune:

    esti un pic suparat pe romani sau doar pe „operatorii din turism” ?
    Tulcea e un oras deosebit, intr-adevar, mi-a placut, mai ales ca e o poarta catre Delta, o alta lume…si toti oamenii pe care ii cunosc, venind de aici, sunt oameni frumosi.
    Drumuri bune !

  3. Sper ca la anul sa fac si eu un tur prin Dobrogea, prin astfel de locuri de poveste…m-am regasit in multe din cuvintele tale :))

    • amurgdesuflet spune:

      Eu am prins doar o mica parte din Dobrogea – totusi – tine minte: Dobrogea nu e doar locuri, e, in primul rand, oameni.
      Povestile sunt de multe ori mai frumoase ca peisajele – doar ca povestile le traiesti doar tu – nu le poti spune altora – nu vor intelege niciodata, decat daca ar fi acolo.

  4. Many thanks for taking this chance to speak about this, Personally i think strongly regarding it and I make use of learning about this subject. When possible, as you gain data, please update this website with new information. I’ve found it extremely useful.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s