Ziua 14 – „inapoi in timp”

Deja sunt doua saptamani de pelerinaj si perindaj prin Dobrogea – zilele se aduca si la fel si kilometrii; acum tot ce imi dorsc este sa termin ceea ce mi-am propus. Totusi Dobrogea nu terminase sa mi e deschida, iar eu urma sa vad o multime de locuri extraordinare. Ultima mea casa, de pe plaja de la Vadu, am strans-o, am bagat-o in rucsac, am infulecat ceva pe fuga si am plecat la drum inca dinainte ca soarele sa se trezeasca din mahmureala sa.

Am plecat la drum, iar bocancii mei erau asemeni unor clepsidre – nu pentru ca se scurgea timpul si ma intorceau, prin pasii repetati, spre istoria, oarecum necunoscuta a Dobrogei, ci pentru ca, pur si simplu erau plini de nisip si, la intervale regulate trebuia sa imi arunc balastul din bocanci.

Lasand nisipul in urma, desi el nu vroia sa ma lase pe mine, am plecat spre drumul national, unde, inarmat cu o poveste buna – cea a pelerinajului meu, cu rabdare si cu un zambet imens, m-am apucat sa fac autostopul spre cetatea Istria; pornind de la foarte-adevaratul citat…

Mana care nu spune o poveste nu primeste de pomana.

… am mers cu autostopul, fara bani, toata ziua. Intai am poposit la soseaua care duce din drumul national spre cetate. Am inceput sa merg, ca era putina umbra si m-a prins din urma o masina de oameni foarte cumsecade care m-au trasportat pana la cetate. Aici, desi stateam foarte prost la capitolul bani, am vrut musai sa intru sa vizitez tot – asa ca am pierdut o ora pe putin prin muzeu si prin vestigiile cetatilor – si spun la plural pentru ca acolo au fost construite una peste cealalata cetate dupa cetate, de la grecii antici, pana la romani.

Blazonul cetatii Histria – vulturul si delfinul

Harta cetatilor dobrogene – ceva imi spune ca nu pot sa le fac chiar pe toate la picior, dar merita incercat

 

Obiecte neolitice – cultura Hamangia

Obiecte din perioada greaca

Obiecte din epoca romana

Vase de sticla din perioada romana

Cetatea Histria este una dintre cele mai vechi de pe teritoriul romanesc, candva o mare putere in aceasta zona, a fost abandonata din pricina inchiderii Golfului Marii Negre si, deci, taierea legaturii cu Marea; ea a fost dezvoltata adaugand intotdeauna la suprafata celei dinainte, astfel ca de la intrarea in cetate desfacem filele timpului in sens invers:

Colo o baie romana…

Dincolo niste coloane romane – a se observa baza facuta din beton armat daco-tracic :))

Vestigii ale zidului de aparare din epoca romana

 

Coloane din perioada greaca si…

… obiect din epoca marlaneasca

Nu sunt genul care sa fac o contrareclama unui restaurant – dar cherhanaua de langa cetate este destul de dubioasa; am mancat un bors de peste extraordinar de scump – si prost facut, incat nu stiu daca voi mai manca vreodata acest fel de mancare… aveti grija.

Cu burta plina, mai mult sau mai putin, am plecat spre urmatorul punct de interes: Jurilovca – si cine stie, poate chiar Gura Portitei.

Am schimbat 3 masini sa ajung pana la Jurilovca, unde m-am interesat de drumul spre Gura Portitei – dar, pentru ca era weekend, sigur avea sa fie multa lume acolo si nu aveam chef de asa ceva, plus ca nu aveam barca, dar asta era doar o miiiica problema; sa nu mai vorbesc de bani. Asa ca am decis sa ma duc pana la Capul Dolosman cu gandul sa ajung la ziua Cetatii Enisala in aceeasi seara si eventual pana la Babagad, unde stiam ca este un camping – sa pot petrece noaptea.

Biserica din Jurilovca

In departare – Lacul Golovita

La capul Dolosman se afla cetatea Arganum – o veche cetate, se pare, conform ultmelor cercetari, chiar din epoca bronzului; a fost fondata de colonisti din Asia Mica si apoi recladita de romani. Evident – toate cetatile de pe langa Lacul Razim au murit dupa ce s-a format bariera de sedimente ce a transfomat fostul golf intr-un lac imens.

Panou informativ la Cetatea Arganum

Granita dintre Lacul Razim si Lacul Golovita, iar in dreapta sus Insula Bisericuta

 

Capul Dolosman

Ramasite ale unei basilici romane

Umbre

 

Un amic ce-mi tinea de urat cat eu mancam mure cu pumnul – cele mai mari si bune mure mancate vreodata; singura oara cand m-am saturat de mure

Capul Dolosman – dupa ce am mers 2 ore de la el – atat este de plata zona Marilor Lacuri

Drumul m-a dus apoi – evident cu stopul – pana la Cetatea Enisala unde era mare festival, mare. Sa intelegeti mai bine ce s-a intamplat acolo va dau un link – http://www.proistoriafest.ro

Cetatea Enisala

Cetatea Enisala

La cetate, doamna de la bilete, pentru ca am vorbit frumos cu dumneaei mi-a spus legenda unei grote de sub cetate, din care ieseau zmeii sa apere cetatea – Gaura Zmeilor;

Gaura Zmeilor

Si ca intr-o legenda mai noua era un tunel ce facea legatura cu satul Enisala, prin care locuitorii fugeau si se refugiau in cetate. Legenda zmeilor spune ca exista niste urme de zmei sapate in piatra.

Urmele zmeilor

Evident ca m-am catarat pana la grota, cu rucsacul mare in spinare, nu e cea mai buna idee – dar nu m-am oprit aici, am vrut sa urc pe deasupra ei – dar pentru ca bocancii mei deja nu mai aveau decat un fir de talpa, am alunecat si am decis sa ma intorc, mai ales ca era un grup de copii teribilisti care vroiau sa ma ia ca exemplu. Halal exemplu! Asa ca a trebuit sa ii intorc din drum.

Din cetate peisajul era extraordinar – cine a asezat aceasta cetate aici sigur nu s-a gandit doar la partea militara, de aparare – trebuia sa fi avut simt estetic deosebit.

Printre zidurile cetatii

 

Printre ziduri

Cea mai frumoasa parte a faptului ca am ajuns la Enisala, in timpul festivalului, a fost ca exista o zona de campare, amenajata – fara taxa – unde am putut campa; posibil sa fi fost si taxa, dar nu mi-a cerut nimeni nimic – asa ca pana la proba contrarie afirmatia ramane.

Desi era extraordinar de mult zgomot si mult fum de mici si gust amar de bere muzica era peste asteptari. Mi-au ramas intipariti baietii de la AD HOC, pentru muzica geniala si pentru modalitatea de prezentare… pacat ca nu am o fotografie mai buna.

trupa Ad Hoc

Va las! Atat pentru azi… va las pe muzica celor de la Ad Hoc – desi nu e inregistrarea mea si nici nu e de la Enisala (Heracleea).

Seara faina!

T.

Anunțuri

2 gânduri despre „Ziua 14 – „inapoi in timp”

  1. giani spune:

    Multumim pentru informatii si poze, se completeaza perfect ; La Histria am ajuns si eu, intr-o alta vara (http://drumurilenoastre.blogspot.ro/2009/12/romania-pitoreasca.html), undeva spre capatul sitului arheologic era o plaja pustie, marginita de salcii, un fel de zona de promenada pentru broscute :), din pacate am ratat celelalte obiective de care ai scris.
    O zi frumoasa !

  2. Super! La cat mai multe excursii 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s