zilele 15, 16 si putin din 17 – „locuri din alta lume”

Dupa aproape o luna extraordinar de plina pentru mine, in care am invatat o multime de lucruri noi, ma intorc la povestea pe care ma tot straduiesc sa o termin de ceva vreme – un pic cam multa vreme.

Enisala a fost o experienta cu totul si cu totul din alta lume – cetatea, oamenii, care desi se incadrau in tipologia omului care vine la gratar si la mocangeala, s-au manifestat destul de frumos, mai putin in ceea ce priveste curatenia de a doua zi. Eu am adormit ca un urs, obosit de pe drum, nu am prins tot concertul – am fost atent doar la ce ma interesa pe mine, asa ca a doua zi am pornit la drum spre: Sf. Gheorghe – un loc nou, un loc din alta lume. Daca tot am incercat variatii de a fi izolat de lume – mergand intr-o tara straina, in care nu se vorbea nicio limba cunoscuta de mine, cu bani la limita si cu dureri fizice, daca am incercat sa dorm o noapte in prin camp, fara semnal si fara foc – de ce sa nu incerc sa ma duc pe o insula de unde nu pot sa plec ori de cate ori vreau – ironia sortii fiind ca mie imi este teama de apa, si nu stiu sa inot, iar frumusetea mersului pe jos este ca sunt stapan pe deciziile mele – casa din spate imi permite sa imi ridic tabara si sa merg mai departe, insa insula ma izoleaza de ceea ce m-a adus pana aici, dragostea de calatorie si de drum.

Dimineata am plecat cat se poate de devreme si am vazut niste lucruri foarte frumoase:

Gospodarie traditionala

Fantanile au un aer special – iar cele cu cumpana sunt cu atat mai frumoase

Fantana aceasta mi-a adus aminte de inceputul unei melodii, in care domnul Pittis recita o poezie… o poezie care de multe ori chiar reprezenta drumul meu… prin stearpa Dobroge

Cativa parapantisti

O barza ce nu s-a speriat de mine

La Tulcea am ajuns cu vreo ora inainte de imbarcarea pe sageata ce duce la Sf. Gheorghe – cand am ajuns la vas, cei de acolo m-au luat drept strain – din nou, probabil ca stereotipul omului ce face backpacking prin Europa este detinat sa ma bantuie in toate calatoria asta. In timpul asteptarii am cunoscut 2 nemtoaice cu care am vorbit si fata de care sper sa fi fost un ambasador bun al Romaniei – prin povestile despre tara noastra – tinand cont ca am vizitat o buna parte din ea, in jur de 8-10 % :)).

In Sf. Gheorghe, la debarcare, nu este niciun semn spre Campingul Delfin – alias Green Village – care este la 2 km de coasta Marii Negre, dar un pic de instinct capatat dupa prima mea iesire in Vama Veche, m-a ajutat – si am descoperit campingul inaintea tuturor celor care au debarcat de pe vas, asa ca am putut sa imi aleg cel mai bun loc de campare – cel care avea umbra cam toata ziua, asezat intr-un colt, unde erau si prize – curentul electric avea sa nu mai fie o problema pentru cele 2 zile cat aveam sa stau pe aceasta mica insula de civilizatie inconjurata din toate partile de nisipuri, mlastini, canale si lacuri.

Ceea ce nu imi place si mi se reaminteste ca nu imi place in Delta noastra este ca toti oamenii, din saracia lucie in care traiesc, vor sa te agate cu ceva, sa igi bage pe gat vreo scoica de cumparat sau sa te plimbe pe nu stiu ce canale cu barca X sau Y – marea atractie a Deltei. In ultimii 5 ani, mergand de macar 2 ori pe an in delta, numai sunt atras de ea – am vazut-o in orice anotimp – mai putin iarna – am vazut majoritatea florei si faunei – care este extraordinara, dar nu neaparat pentru cineva care este obisnuit sa traiasca in padure.

Delta Dunarii este frumoasa de facut la caiac – si doar atat; motorul sperie pasarile, pestii, animalele mai mari…

Nu imi place acea tiganeala – urca pe barca mea, ba pe a mea – tipologie mostenita vadit din bazarele orientului, un comportament semi-turcesc, amestecat cu agresivitatea lipoveneasco-ruseasca, si galagia balcanica. Suntem cu adevarat un amalgam al natiunilor – cel putin la stilul de a ne vinde serviciile in Delta Dunarii.

Acel oras-satuc din Delta este extraodinar de frumos, in rusticitatea sa, in ulitele pline de nisip, nu de praf – unde un tractoras al primariei arunca la intervale regulate apa – pentru a scuti principala sursa de venit a orasului, turistii, de praful inecacios, daca de soarele arzator nu au cum.

Camping Delfin

Canalul din spatele cortului meu – uneori, dar nu acum – e plin de nuferi galbeni

Nu intru in detalii despre zilele petrecute in Sf. Gheorghe – sunt o multime de chestii de facut – filme si discoteca seara, plimbari cu barca, bere cu prietenii, pescuit, birdwatching si nelipsita baie in mare. Mie mi-a ramas intiparita cel mai bine in cap exact ultima atractie a orasului: baie in mare. M-am dus la plaja sa fac si eu o baie, doar ca marea era suparata, doar nu degeaba ii spune neagra. Asa ca am intrat – am facut o mica baie – insa era prea murdara, probabil si de la faptul ca aduce Dunarea o multime de sedimente, dar si pentru ca era furtuna pe mare, asa ca am intrat doar pana la genunchi. Eu nu sunt adeptul prosopului de plaja, a cearceafului – imi place sa ma intind pe nisip – dar atunci batea asa de tare vantul ca se lipea nisipul de tot ce era ud. Daca tot am veit pana aici – hai sa strang macar draci de mare – mi-am lasat gentuta cu toate lucrurile de pret de la mine – imi e tot timpul jena sa le las in cort: aparat foto, telefon, smartphone (pt gps si harti), kindle, portofel cu toate actele, banii, carduri, etc; zic las gentuta pe tricou – acoperita sa nu intre nisip peste kindle – si plec sa culeg draci de mare – doar ca marea, mult iubita mare, s-a gandit ea ca vrea sa citeasca ceva electronic si un val idiot a venit de mi-a luat geanta cu tot ce era de pret si o tragea spre larg. Am reusit sa le salvez, le-am sos din geanta si am inceput sa le sterg, sa nu intre apa in ele – dar s-au umplut de nisip de la vantul care batea cu putere. Le-am pus in tricoul de pe mine si am plecat in pas grabit spre camping sa le usuc si sa le curat. Am luat Trocariciul si am coborat i camping cu nisip si in fund, ud, de cum am alergat prin apa cu  electrinice si cu inima mica, de teama sa nu se fi stricat vreo ceva.

Din fericire toate functionau – desi pline de nisip – am curatat la ele 2 zile apoi – mai ales la aparatul foto, care nu era al meu, iar obiectivul avea probleme sa se deschida. Se zicea ca cica imi sunt date sa fie ale mele – au avut zile – mai ales ca telefonul era la al 3-lea lui inec. Totusi, kindle-ul a mai avut zile inca vreo luna – apoi la trofeul organizat de mine in Muntii Macinului – pentru Albatros Galati – kindle-ul meu a facut sacrificiul suprem cand, nestiind ca acesta se afla in husa de la chitara, ne-am asezat pe rand, doua zile, pe acea husa, ecranul facandu-se zob – iar acel ecran fiind 90% din valoarea respectivului e-book reader. Dumnezeu sa-l odihneasca!

Peisaj la debarcader – cred ca e cea mai frumoasa fotografie din tot drumul meu

La revedere Sf. Gheorghe

Totusi inca mai exista poeti…

In cea de-a 16 zi am plecat spre locul unde anul acesta s-a tinut Trofeul Clubului Albatros – in Delta Dunarii – langa localitatea Colina. Am debarcat la Mahmudia – unde am fost luat de niste prieteni – a 5-a delta incepea pentru mine – o saptamana de soare, munca, alergatura, distractie, oameni noi, apa, peste, concursuri…

… dar despre asta vom vorbi in episdul urmator!

T.

Anunțuri

6 gânduri despre „zilele 15, 16 si putin din 17 – „locuri din alta lume”

  1. eumiealmeu spune:

    superbă punere în temă 🙂
    spor-t! 🙂

  2. Nicoleta spune:

    Deci nu pot sa cred!!! Prin ce locuri minunate ai ajuns,,,,chiar si in Enisalaaa…Felicitari pentru ceea ce faci, pentru exprimare, pentru acuratetea ideilor…Sunt tare mandra de colegul meu din facultate!!!

    • amurgdesuflet spune:

      Multumesc de sustinere – in 2013, daca reusesc sa gasesc banii necesari si daca reusesc sa imi repar genunchiul pan atunci – am sa pornesc sa fac „1 milion de pasi prin Moldova” – un Pelerinaj prin Moldova. Sper ca cel dobrogean sa fi fost doar un inceput.

  3. giani spune:

    Facem o campanie de sustinere a initiativei tale, printre prieteni si se rezolva partea financiara :), mai important e sa fii sanatos sa poti pasi pe meleagurile unde iti doresti, ambitie ai, energie gasesti, idei-o multime, timp liber iti mai trebuie… bravo !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s