Pelerinaj prin Tara de Sus – amanat

Cel mai greu lucru in viata este sa accepti ca nu poti sa realizezi un lucru pe care ti-l doresti foarte mult, sa accepti ca ambitiile tale sunt prea mari, ca bocancii pe care incerci sa ii umpli sunt cu mult peste puterile tale, sa te dai infrant.

Asta trebuie sa fac eu; trebuie sa renunt la Pelerinajul din acest an, cel stabilit pentru Tara de Sus – in care aveam deja traseul stabilit, o parte din buget, oameni care sa mearga cu mine si sa ma sprijine – deci resursa materiala si cea umana era acoperita. Din pacate, TIMPUL, cel mai mare inamic al omului, mi s-a impotrivit si a reusit sa ma intoarca din drumul meu spre o parte a tarii unde verdele are alta nuanta si oamenii au alta inima, mai calda, vorba mai blanda si portul mai simplu. Timpul, sau mai degraba lipsa lui, m-a oprit din drumul meu – Pelerinajul meu prin Romania mai are de asteptat un an – insa, sper eu, sa fie din acele proiecte personale pe care nu le voi opri niciodata si fara de care nu voi fi implinit.

Nici nu va puteti da seama cat de greu imi este sa citesc povestile lui Ioan Stoenica,

http://ioanstoenica.wordpress.com/

cu drumurile sale prin muntii patriei, sa citesc despre romani care au facut mai mult decat mine in opinci, acum multe zeci de ani,

http://www.timpul.md/articol/patru-romani-au-facut-inconjurul-pamantului-in-opinci–32088.html

si au facut Ocolul Pamantului in Opinci, sa admir persoane care au plecat din Germania spre Odessa, in Ucraina, din dragoste

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/din-dragoste-picior-cursul-dunarii-pusti-germania-strabate-mii-kilometri-odessa-iubita-lui-447877.html?utm_source=220&utm_medium=FB&utm_campaign=FB-Post

sau sa aud la radio de romani care au mers cu auto-stopul 40000 de kilometri.

Innebunesc intre betoane, dar va veni timpul cand imi voi lua revansa – cand Romania mi se va dezvalui si voi asculta toate povestile posibile pe care le voi intalni in drumul meu, de la oameni frumosi care ma vor ajuta, de la oameni care vor trece cu masina pe langa mine si ma vor prafui, povesti de la ses, povesti din varf de munte, de la ciobani sau de la ingineri silvici, de la simpli tarani cu frica lui dumnezeu sau de la straini care considera nebunesc lucrul pe care il fac.

Mi-e dor de drum si de pelerinaje – acesta este ultimul articol pana cand timpul va avea din nou rabdare cu mina si cand genunchii si, mai nou, spatele meu, isi vor reveni.

Pana atunci, va urez cu mare drag:Cer senin si oameni insoriti!

T.

Anunțuri

2 gânduri despre „Pelerinaj prin Tara de Sus – amanat

  1. Nicoleta spune:

    Niciodata sa nu renunti!!! Cand este timpul, vei ajunge si in locul mult dorit!!! Succes si multa veselie!!! ( Nicoleta)

  2. R spune:

    Adica pe drum…
    Succes !
    („caci doar drumul e prietenul tau bun…”):D

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s