Ce s-ar fi intamplat daca…

[E a 5-a oara cand ma apuc de acest articol – sper sa il termin.]

Am sa scriu un articol scurt si la obiect, fara diacritice si fara prea mult efort – timpul meu din ultima perioada este din ce in ce mai greu de indreptat spre lucruri care-mi plac, asa ca trebuie sa profit cat pot de mult.

In urma cu o saptamana am fost la munte. Nimic iesit din comun pana acum.

In urma cu o saptamana am fost la munte, am mers un aproximativ de 25 de kilometri in vreo 8-9 ore. Doar doi insi. Din nou, nimic special pana aici.

In urma cu o saptamana am mers pe munte 18 km intr-o zi, 25 de kilometri a doua zi si vreo 12 a treia zi. A treia zi am mers un grup mai mare. Am mers incet, cu ceva zapada, peisaj frumos – Piatra Craiului, prima mea tura acolo – glume, povesti, zambete si, cum era normal din cauza caldurii, urme de ursi la tot pasul – se pare ca Mos Martinica nu vrea sa isi doarma obisnuitul somn de iarna.

Din nou, nimic nou sub soare – iarna in Romania nu am mai vazut de ceva vreme. Totusi, unde vreau sa ajung – de obicei, desi nu tot timpul este nevoie, ma simt responsabil pentru toti oamenii care merg cu mine pe munte. E un pic nesanatos, dar e ceva natural ce nu pot controla.

In fine, mergand un grup mai mare pe munte de la cabana Pietricica Pietrei Craiului (foarte faina, recomand, cabanier de treaba, detalii in link), este normal ca grupul sa se intinda destul de mult, distanta dintre primul si ultimul poate sa ajunga si la 100 de metri – in functie de numarul de oameni. Tot timpul se fac regrupari, pauze de hidratare – iar intru in detalii – in fruntea grupului se afla un pusti foarte nerabdator sa se afirme, cu ceva experienta pe munte, dar ca toti pustii, PREA dornic. La stana din Poiana Pietricica ne-am oprit sa ne regrupam in spatele contructiei, urmand sa continuam drumul. Pustiul, sa spunem ca se numeste A., a vrut sa intre in stana, chiar daca i-am spus ca poti intalni diverse animale in astfel de constuctii, inclusiv ursi.

Dupa cum spuneam, curiozitatea si nerabdarea sa mergem mai multi l-au facut sa dea coltul stanei si sa fie curios ce se intampla pe acolo. Ma aflam la vreo 25 de metri de el. S-au auzit apoi doua mormaieli – reactia mea a fost sa iau in mana un piolet si sa alerg spre locul unde se afla A.

Am dat repede coltul stanei – ca sa fie clar, eu nu vedeam nimic de stana, nu stiam ce se afla dincolo si chiar credeam ca A. este in pericol – si l-am gasit pe A. cu mana la gura – omul stranutase. E bine! Bine ca nu e nimeni in pericol!

Am plecat de la stana si mergand, ca orice calator te gandesti uneori si la ale tale: Ce s-ar fi intamplat daca dand coltul statei as fi dat de un urs care se „certa” cu A. ? Ce as fi facut? Asta e o idee care ma bantuie de atunci, nu ca as vrea sa vad ce s-ar intampla, prefer sa fiu curios o viata decat sa trebuiasca sa decid intr-o fractiune de secunda daca sa lovesc un urs ce si-a gasit o victima sau sa aleg sa fug si sa il las prada lui Mos Martinica.

Grea alegere! Sper sa nu o fac niciodata…

Voi ce credeti ca s-ar fi intamplat daca… ? Sau alta intrebare, voi ce ati face daca… ?

de pe vf. Pietricica, Muntii Piatra Craiului; foto: Aneresia White

de pe vf. Pietricica, Muntii Piatra Craiului; foto: Aneresia White

Cer senin si oameni insoriti!

T.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s