04. Ziua 1 – Drumul cu microbuzul (partea II)

John si Ion

Am plecat din Galati cu chef de somn, sa ma pregatesc pentru ce va fi pe drum. Oricum prima zi de aclimatizare urma sa o cam sar – picioarele stiu ce au de facut, dar e bine sa nu insisti prea tare chiar din prima. La Tecuci pauza, coboara lumea, dau sa cobor si eu, sa iau o apa, caci cafea aveam (de aia era sa pierd microbuzul – mama lor de vicii!). Cand ma intorc, o femeie se asezase pe locul ramas gol (la coborarea in pauza) si de acolo conflictul a degenerat intr-un circ intre sotul celei careia i-a fost luat locul si invadatoarea spatiului dovedit cu sfintenie prin aratarea repetata a biletului, care logic nu avea numarul locului inscris pe el.
A durat toata nebunia putin cam mult  ca Stapanul s-a suparat si a inceput sa ameninte ca o da pe invadatoare jos. Poate ca totusi l-am judecat prea dur pe Stapan, cine stie cu ce nebuni a avut de-a face de are atitudinea asta! Oricum, acum nu mai conteaza, deja am scris de mai putin bine de el. :)) Frumos showul dintre 2 babe si un mos, despre dreptul meu! Liberara exprimare la superlativ. Chiar va recomand sa fiti martori la o astfel de conversatie.

Culmea, invadatoarea, tot ea suparata cauta loc sa se aseze, o invit politicos sa ia loc pe scaunul ramas liber langa mine in microbuz. Nu stiu cum se face, dar probabil de la fata de mahomedan (cu tot respectul pt musulmani, dar am o poveste si cu asta), de la codita impletita, barba, parul lung, tenul de culoarea demna de a cauta fer sa ducem la reciclat, atitudinea nasoala, etc (lista poate continua), s-a gandit ca sunt o buna varianta de conversatie.

Doamna, plimbata prin lume si cu atitudinea de eu am fo’ la Italia si stiu si am vazut multe si imi place sa ma laud (nu ca n-ar semana cu mine), ba mai mult cu o atitudine de le stiu, le-am facut, intra in vorba cu mine, in mod repetat. Din obisnuita in maxim 3 minute ii spun povestea mea si iaca e gata o conversatie de la Tecuci la Bacau. Aflu cati copii, varste, ocupatii, unde sunt, ce grupa sanguina au si atat de multe detalii ca ajung sa ma duc intr-o zona mica a mea numita cutia cu nimic (Nothing box – cautati pe youtube), si nu mai auzeam mare lucru din ce zicea (oricum ma tinea din nepretuitul somn si nu prea imi convenea) – raspund politicos si realizez ca, asa cum imi place mie sa povestesc si sa vorbesc despre mine, asa fac si ceilalti oameni si maaaaaaama ce plictisitori sunt unii. In aroganta mea ma consolez cu faptul ca eu am povesti mai faine… Cred… Nu?! :))

Oricum, asta a fost prima realizare din drumul meu ca Romania aia de imi place mie e frumoasa, da’ e reprezetata, de multe ori, in luna august, de acei tarani cu adevarat dragi mie, umiliti si ridicati de strainatate (sluga la strain si zmeu in tara – cu casa cat un palat si sta in ea fiica sau feciorul, si el sau ea, 1 luna pe an impreuna). Românitatea adevarata s-a nascut si a rezistat la sat, dar la satul ala cu Ion, taranul roman, care ia in deradere Occidentul; Ion nu e sluga, nici pentru el, nici pentru John. Ion e un taran roman…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s