05. Ziua 1 – Centrul si surpriza de la periferie

Dar sa lasam toate pataniile de pe drum, am ajuns la Piatra Neamt, locul de unde trebuie sa incep Pelerinajul prin Tara de Sus.

Ce face omul cand se da jos din microbuz? Cauta sa manance ceva – ma invart pe acolo, nu vad nimic – oamenii astia nu or fi mancand shaorma cu de toate ? Termin niste struguri de i-am tot carat cu mine, cu gandul sa fac rucsacul mai usor si decid ca mananc la un restaurant; dupa ce m-am plimbat 5 minute si nu am gasit niciunul, plin de entuziasm patriotic, decid sa vizitez centrul orasului si sa plec mai departe.

Ajung in centru – oras frumos, organizat si civilizat – chiar putin obisnuit cu rucsacii si fetele trecatorilor. Ma pozez linistit cu Turnul lui Stefan, decid ca sunt prea avar sa platesc taxa de intrare de 3 lei, mintindu-ma ca nu incap cum trebuie cu rucsac cu tot si renunt si la a vizita muzeul de istorie de langa, cu gandul ca e tarziu si am drum lung si mai ales pentru ca am emotii. Unde oi dormi oare la noapte?

Logic ca poza e stranba – din alt unghi e la fel de stramba.

In orice caz, e un loc de revizitat. Nu sunt adeptul city break-urilor dar poate ca e cazul sa devin putin mai comod. Poate e doar oboseala care spune asta, sau varsta, sau poate ca e necesar. Vom vedea!

O iau agale la pas pe strada cu numele unui domnitor, ghiciti care! si ajung intr-o zona cu vile si case vechi, foarte dragute. Am inteles ca e un cartier ceva mai instarit.

E in mare contrast acest cartier cu umbra sa, un mic cartier marginas, spre iesirea din Piatra. Am gasit aici o casa frumoasa ce ma duce cu gandul spre satul traditional.
A fost o mare surpriza sa fiu salutat in satul imediat urmator; mi-am dat seama ca am pornit la drum cu preconceptii, langa orasele ceva mai mari nu e ajunsa neaparat rautatea civilizatiei urbane. Omul e la fel de simplu; mai sunt oameni ca mine, tarani de oras. Din nou sunt de parere ca umanitatea s-a nascut la sat, dar a fost cizelata nitel si de oras. Totusi, taranul scapat la oras isi pierde din cine e si adopta McDonald’s si alte bazaconii fara sa se intrebe daca se pliaza pe cine el.

Am descoperit taranul asa cum il stiam eu, simplu. Fara sa. Ion era taran roman.

Am ajuns in Gârcina si pentru ca inca mai puteau duce picioarele, am zis sa merg pana la Cuejdel, la Lacul Crucii. Lacul cu padurea innecata si cu atat de multa apa cat n-am vazut in viata mea la munte.

Am mancat bine la o crasma din sat, un carnat cu ceva rosii, sa pastrez merindele mele pana cand o sa fiu pe undeva prin munti. Mare prostie! Rucsacul era mai greu decat trebuia, eu nu am mai facut asta demult si corpul isi cerea dreptul.

Am intrat in padure pe la 16, cu gand sa merg vreo 3 ore pana la Cracaul Negru. Numai ca desteptul de mine, proaspat intors din Delta, a uitat un lucru important: la munte exista diferenta de nivel. Harta electronica pe care o folosesc (maps.me) nu arata curbele (sau curvele) de nivel, si mi-am luat-o. Am urcat pana cand am realizat ca voi iesi din padure pe intuneric sau campez pe lumina la Cuejdel.

Am gasit asta:

si mi-a trecut de dormit in padure. Ca teama mai mare mi-e de ursi cu 4 picioare decat de cei cu 2.

 

M-am suparat putin ca nu era asfaltat, dar am zis sa nu fac reclamatie.

Am iesit la timp din padure, inca mai era lumina si am mers prin sat in, prima zi, cautand unde sa pun cortul. Am identificat vreo cateva locuri, dar trebuia sa astept noaptea. Unde sa pierzi o ora-doua?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s