06. Ziua 1 – Cum am avut eu vizita nocturna la cort la ora 2

Va spuneam ca am ajuns pe seara in Cracaul Negru si ca am identificat cateva zone de campat, pe blat, pe noapte. Intre timp am zis ca merg la carciuma, sa beau o bere rece, ca o merit dupe cei 29 de kilometri si poate-poate gasesc vreun taran sa ma lase sa pun cortul in curtea lui.

Era sa trec pe langa carciuma – mica si gheboasa cum era – dar m-a luat in primire Ion, adevaratul taran roman.

Monte Carlo! Tutto bene! Hau ar iu!  Ca tot seman eu a strainez.

Mi-a atras atentia si am mers drept la om – salutari – intrebare directa de la el: ce-i cu mine asa  singurel? Apoi ca el a mai avut 2 belgieni, despre care am aflat mai tarziu ca aveau GPS implantat sub piele (idee buna pentru viitoarele Pelerinaje); in orice caz, am gasit loc de campare in doua vorbe. Dar am realizat apoi ca omul e beat… Ce sa fac? Sa inchei targul? Oare ce vrea?

Incerc sa discut de pret, de o cinste macar, el nu si nu. Hmmmm ceva nu e in regula! Mergem la carciuma inauntru sa fac o cinste, deja spunea ceva de o bere si un pachet de tigari… Daca eram fumator ma fuma tot; fac un calcul, zic ca e ok, ca e prima seara si gata.

Ma mananca sa o intreb pe tanti de la bar – daca e om de nadejde: e om bun, doar ca le cam trage la masea. Dau o bere, asa de aldamas. E suficient pentru el, bat palma, ma duce nea’ Duban la casa lui, sa imi pun cortul, si imi spune ca va veni cineva sa coseasca in gradina. Nu e bai. El se duce sa termine gansacul cela de i l-am lasat eu (a se citi, berea).

Pun cortul, apare omul, ghici ce? Mosul, era tac-su ba! Asta e proaspat venit din Italia, povesteste cum i-a imbatat el pe belgieni si inca tine legatura cu ei. Ma ia la intrebari, de unde sunt, ce-i cu mine, si cel mai important, ce religie sunt. Raspund politicos – zic ca e vorba de un pelerinaj religios ca de! E greu de explicat de ce naiba am plecat de acasa. Imi zice ca vine mai tarziu sa ma cheme la el la vale, la casa lui, aia mare cu acoperis albastru. De ce? Nu-mi zice, se face ca n-aude. Nu-mi miroase a bine!

In fine, imi gatesc, la primus, se innopteaza, vine si batranul cu chef de vorba. A urmat apoi o conversatie in care eu luam la cunostinta si repetam ce zice omul, ca nu intelegeam nimic si nici nu vroiam sa supar omul in curtea caruia eram campat. Eram ca un ecou cu tenta pozitiva. Sincer, nu prea aveam chef de companie; nu era semnal, eram singur si era al naibii de bine.

Apare fiul, ma cheama la el acasa, si se cearta cu taica-su’ sa stea acasa. Opa! Ma simt ca un ciolan intre doi caini. Sigur ceva nu e bine! Cum sa va zic, ambii erau bine intentionati dar erau altfel decat eram eu obisnuit: unul foarte haotic, tiparul cetateanului turmentat, celalalt cam agresiv in exprimare si nu numai.

Merg la om acasa, ma pune la masa, eu tocmai ce mancasem 2 feluri cu zece minute mai devreme. Sa mananc tot, ca na! S-a chinuit omul. Sarmale si ciorba de perisoare-nu prea mananc eu tocatura, incerc sa mananc, sleit, gustos, dar prea greu pt ora aia.

Omul vroia sa discute business. Vrea sa faca o pensiune, pe mine ma caza moaca numai sa il promovez. Am zis, ok – de ce nu. Imi place sa ajut un om ce m-a ajutat. Apoi avea omul chef de baut numai ca pe mine ma striga perna – beau de complezenta (jegger) si plec la somn spre curtea batranului. Dar ce sa vad? poarta inchisa, iar lucrurile mele dincolo de poarta. Ma chinui eu sa o deschid, dar nimic. Sa vezi ca dorm pe drum – s-o fi imbatat omu’ si a inchis poarta. Aud o voce guturala: șe-i!? Ii explic cine sunt, isi aduce aminte – iar are chef de vorba. Inchei conversatia si ma duc la somn – adorm.

Dupa vreo ora apare un caine ce incearca sa fure mancarea de sub cort. Il gonesc. Apoi trece ceva timp si doi betivani stau de vorba dincolo de gard. Adorm iar. Pe la 2 noaptea vine ăl tanar sa vada daca dorm. El era unul dintre betivani, acum recunosc vocea, s-a schimbat de la bautura. Ma intreaba daca dorm. Nu serios!? La ora 2? Oare!? Dar raspund politicos. E curios daca nu mi-e frig, pentru asta a adus niste vin, sa bem si sa mai povestim. Deschid cortul, beau o gura, omul se intreaba cum naiba dorm eu la cort. Se ofera iar sa imi dea o camera, gratis, eu refuz, el imi da sa beau, se intreaba cat de mic e cortul meu si hop e deja langa mine in cort.

Cam intim pentru ora aia si pentru cat de altfel era omul. Ma cam panichez, el cu chef de vorba, eu de somn, ma prind ca daca terminam sticla se duce conversatia noastra, era un fel de pase ca la fotbal, vorbea ala de nu tinea sticla. Beau tot, se face liniste. Uraaaa! Am scapat!

Ma duc sa mai aduc una! La gandul asta ma pierd cu firea si il rog sa nu aduca pentru ca maine ma duce, asa cum s-o oferit, la 5:30, la Cracaoani. Isi aduce aminte, isi da seama de ora, ramane cum am stabilit!  Bine – eu crezand ca e vorba de ora de dimineata, el de businessul nostru.

Slava Domnului ca nu avea pofte de barbati cu parul lung ca o incurcam. :))

A plecat acasa si eu la somn. Grea zi – si e doar prima. 🙂

Final de ziua 1

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s