Lucruri „mici” care ne fac cine suntem

In dimineata asta m-a apucat harnicia – curatenia de sambata – nu de alta, dar vin musafiri in vizita si sa para ca a fost candva ordine si disciplina la mine in casa. Am facut eu ce am facut si am constatat ca nu am mancat nimic la micul dejun; am decis ca e cazul sa merg sa imi cumpar ceva, pe motiv ca tin frigiderul degeaba in priza.

Am mers si m-a lovit dorul de mici; fast food tipic romanesc, cu oaie si porc (habar n-am daca e post sau ceva si nici nu prea conteaza). Ai mei parinti, cand eram eu mic, aveau un mic butic pe la tara si achizitionau marfa din Piata Mare a Galatilor, iar transportul il faceau cu o Dacie autentica, 1300. De multe ori, sambata, mergeam sa il ajut pe tatal meu la cumparat marfa – de fapt, trebuia sa pazesc masina, pentru ca nu se inchidea sau putea fi deschisa si cu un ciob de sticla – dar faceam treaba de oameni mari. Nu va ganditi ca aveam mai mult de 8-9 ani. Cand terminam, trageam masina la o terasa unde se faceau mici (sa o vedem) si mancam traditionalul mic de porc si oaie, pe capota masinii (rar era loc la acea terasa).

P_20171028_130944.jpg

Azi am retrait amintirea asta – fara cumparatul de marfa – in acelasi loc, la o terasa ce aduce aminte clar de vremurile de mult apuse, dar pe care parca le vad din nou la orizont cu guvernantii astia. Am luat 3 mici, am cerut chiar si scobitori, si i-am savurat; asa cum faceam atunci.

Mancam mici o data la nu stiu cat timp si era un adevarat ritual; exact amintirile astea astea ma leaga si mai mult de ai mei.

Sunt suma tuturor oamenilor din viata mea!

Cer senin si oameni insoriti!

Tiby

PS: am realizat si cat de ecologisti sunt romanii din traditie in comparatie cu vesticii (cat de mult le suntem superiori); la romani totul e biodegradabil si regenerabil (hartie si lemn); la vestici e mult plastic.

Anunțuri