Orasul e atat de plin de oameni scarbosi, infecti, care nadusesc si nu vor decat saorma si sex – e sufocant, atat de sufocant incat iti intra in suflet; dar de fiecare data cand observ asta ma uit la cer si el imi zambeste: fie cu o stea, sau uneori zeci, fie cu o luna sau un soare. Pe cat de aglomerat e orasul pe atat de senin e cerul.
Duminica e ziua perfecta de plimbat in Galati – mitocani, toparlani, parasute – si pe langa animalele acestea, oameni – misuna in uriasul furnicar numit faleza Galatiului – ce fenomenal sa te atingi de coate asudate, sa vezi seminte scuipate si sa auzi vorbe vulgare – sa simti miros de parfum ieftin amestecat cu transpiratie statuta si sa mai gusti si o bere denumita fictiv „rece” – cat de departe e ziua de ieri, fata de azi – astazi furnici, aglomeratie si atmosfera haotica – ieri discutii despre carti, intr-un parc in renovare, unde am sarit gardul si suc la doza… Cerul nu mai avea importanta ieri – putea sa ploua si tot era o zi perfecta, astazi… sa zicem ca ieri cerul era anost si oamenii de calitate, astazi cerul era presarat cu mici luminite ce licareau, iar oamenii… iar oamenii, doar erau;
Cer senin si oameni calzi!
amurgdesuflet 