A saptea zi a drumului meu a fost una de odihna, dar nu din motive de oboseala, chiar eram intr-o forma extraordinara, ci dintr-un motiv mai putin simpatic, pe care il resimt si acum: piciorul meu drept a cedat, mai exact laba piciorului meu drept a cedat din pricina unui drum lung si a faptului ca nu am vrut sa folosesc bocancii din dotare, ci sandalele. Am facut o mare prostie, insa a trebuit sa mi-o asum.
Piciorul cu probleme
Ce aveam de facut in aceasta zi a 7-a? Mai nimic, plaja de la Shabla nu e una atat de animata, este una linistita, cu preturi decente, chiar si pentru un profesor; totusi nu puteam sa stau locului pentru ca piciorul meu sa nu se obisnuiasca cu asta – asa ca am inceput sa ma plimb prin zona, ajutat de unul din betele mele de treking – am inotat in mare, am baut bere, am mancat bine – totul ca a doua zi sa pot pleca din Shabla Camping si sa campez fie la Krapetz fie la Dulankulak, sau, printr-o minune, sa ies din Bulgaria si sa reintru in Romania.
Plaja de la Shabla
Mi-a placut aici ca aveam umbra, asa ca la pranz am dormit, iar ora de somn de seara nu depasea ora 22:00 – o data pentru ca erau tantari, iar apoi pentru ca eram singur si ma plictiseam ingrozitor. Am incercat sa intru in vorba cu diversi, oamenii erau politicosi, insa nestiutori de limbi straine sau incapatanati si nu vroiau sa vorbeasca in altceva decat bulgara. Mancare buna si muzica de la romani – iar din cand in cand cate o melodie romaneasca – niciodata nu mi s-a parut asa de frumoasa O aventura – cu versuri atat de complexe si de bine structurate – a fost ca muzica pentru urechile mele :)).
A fost o zi de odihna, desi era sambata – a 7-a zi m-am odihnit; Insa a doua zi, cu picior stricat sau nu, tebuia sa plec de aici pentru ca banii incepeau sa se duca, bancomate nu erau, iar oamenii nu erau foarte incantati de euro.
Ce-mi ramane de facut:
Mare sarata si bere amara
Berea e aliment – eu nu am baut, eu m-am hranit; plus ca ma ajuta sa adorm mai repede
amurgdesuflet 