scrisoare catre mine din viitor

A trecut o zi destul de importanta din viata mea – un punct de cotitura – de acum nu mai am voie sa ma joc, de acum sunt om in toata firea si trebuie sa realizez ceva; inca nu am gasit ce trebuie sa realizez, nu am toate raspunsurile, dar cred ca asta este valabile pentru oricine.

Am implinit 26 de ani – deja speram ca la varsta asta sa am toate lucrurile puse in ordine si sa mearga totul ca pe roate… se pare ca m-am inselat. Presupun ca nu sunt singurul care a facut asta, de fapt sunt sigur ca nu sunt singurul care a ajuns la un punct in viata lui cand se uita in urma si se intreaba ce a realizat in viata. Cred ca fiecare si-a promis un lucru la un moment dat si nu l-a adus la indeplinire. Si atunci, ce imi ramane de facut? Simplu: alte promisiuni.

Am sa renunt la visul de a fi…ceva; de fapt am sa renunt la visuri si am sa intru in viata adevarata – cred ca e cel mai trist lucru pe care l-as putea spune; de fapt, scriu aceste randuri tocmai pentru a preveni eventualele lasitati de a face ceea ce imi doresc.

Sper sa fiti cat mai putini cei care va regasiti in randurile ce urmeaza:

 

Draga T.,

Iti scriu aceste randuri sa iti reamintesc de visurile copilariei tale prelungite – de momentele cand vroiai sa schimbi lumea sau macar lumea care era la indemana ta. Sper sa nu iti fi vandut sufletul si sa fi devenit un robotel care duce o viata monotona, de Bucuresti, extenuat de grijile zilnice – cu expresia fetei dreapta ca a celor din metrou, cand se intorc de la scoala sau de la munca. Sper sa pot sa fiu mandru de tine – sa te pot da exemplu neimplinit, inca, tuturor celor care renunta la vise si intra in acest vartej de nevoi, obligatii si sperante.

Orice vei face, sper sa ma faci mandru – dar nu uita ca esti acolo sa schimbi ceva, in tine, in cei de langa tine si mai ales in necunoscuti.
Uita-te in jurul tau, cand citesti asta –
– daca nu ai nimic care sa iti aduca aminte de libertatea de a calatori cu rucsacul in spate,
– daca nu ai niciun prieten pe care il suni chiar acum, chiar de ar fi 3 dimineata,
– daca nu mai stii cum arata un tren personal,
– daca nu ai mai cantat pe strada cand vii pe jos, la 5 dimineata de la o petrecere, ca, nu-i asa?, ultimul stinge lumina,
– daca ultima carte pe care ai citit-o a fost pentru munca,
– daca ai uitat sa iubesti si sa fii iubit,
– daca nu mai stii cum arata o chitara,
– daca ultima floare pe care ai mirosit-o era rupta, intr-o vaza sau la florarie,
– daca soarele e doar ceva de care iti protejezi ochii cu ochelari fumurii,
– daca jungla de asfalt e ceea ce vezi 7 zile pe saptamana,
– daca gulerul camasii te strange din cauza unei cravate,
– sau daca la biroul este acum casa ta
– si mai ales daca eu, acum, te-as considera un snob care si-a vandut visurile pentru o viata in mincuna – ai gresit drumul!

Intoarce-te si alege din nou, pentru ca sigur a fost o raspantie de la care ti-ai ratacit viata.
Niciodata nu e prea tarziu – trebuie doar sa nu uiti cine esti si sa vrei sa fii ce-ti doresti.
Mergi mai departe!

Cer senin si oameni insoriti!
T., 26 de ani